Despre steaua singuratatii

•aprilie 2, 2009 • Scrieti un comentariu

Sfarsitul lumii e vazut adesea ca un final general ce cuprinde intreaga omenire. Vazut ca ceva personal, la nivelul individului, ar capata mai multa insemnatate. Sfarsitul lumii reprezinta moartea individului, aceste din urma fiind egal cu universul, asa cum si l-a creat. Acest univers particular este unul subiectiv, incarcat de sentimente, stari sufletesti, idei umane, teorii etc. Sunt atatea realitati subiective cate capete exista pe lumea asta care sa fabrice materia bruta din jur. Fiecare din acestea este diferita de alta. De aici diversitatea.

Realitatea obiectiva reprezinta suma spatiilor libere dintre toate realitatile subiective. Ea este punctul originar, neincarcat de valori efemere. Nimeni nu a atins-o si putini au ravnit s-o atinga. Cine doreste moartea?

In anii de maturitate poetul scria:

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.

Un citat dintr-o evanghelie gnostica prezent si in Ritualul de Eliphas Levi:

“Adevarul care se cunoaste este gandirea vie.
Adevarul este gandirea inlauntrul ei; gandirea formulata este cuvantul.
Cand gandirea eterna a cautat o forma, ea a rostit: “Sa se faca lumina.”
Or, gandirea care vorbeste este chiar Verbul; si verbul spune: “Sa se faca lumina!” pentru ca verbul insusi este lumina spiritelor.
Lumina increata, care este Verbul divin, straluceste pentru ca vrea sa fie vazuta; si cand spune: “Sa se faca lumina!”, ea ordona ochilor sa se deschida si creeaza inteligentele.
Or, inteligenta pe care Dumnezeu a creat-o cu suflul gurii lui, ca pe o stea dezlipita de pe cer, lua forma unui inger superb si cerul il saluta cu numele de Lucifer.
Inteligenta se trezi si se intelese imediat pe sine auzind cuvantul verbului: “Sa se faca lumina!” Ea se simti libera, pentru ca Dumnezeu ii poruncise sa fie; si ea raspunse, ridicand capul si intinzand aripile:
-Nu voi mai fi servitutea!
-Vei fi deci durerea? ii spuse vocea increata.
-Voi fi Libertatea! ii raspunse Lumina.
-Orgoliul te va seduce, relua vocea suprema si vei da nastere mortii.
-Am nevoie sa lupt impotriva mortii pentru a cuceri viata, adauga lumina creata.
Dumnezeu dadu drumul atunci firului splendorii care-l tinea legat pe inger de el si-l privi disparand in spatii, brazdandu-le cu slava lui si-i placu acest fiu al gandirii sale si, surazand cu un inefabil suras, zicandu-si pentru sine: “Cat e de frumoasa lumina!”

SIC COGITO – B. P. Hasdeu

•martie 29, 2009 • 1 comentariu

S I C    C O G I T O

Ce e viata? – Ce e moartea? – Ce e omul?

DE

B. P. Hasdeu

“Ceea ce s-a nascut din carne, carne este;

si ceea ce se naste din spirit, spiriteste.

Nu te mira dar cand iti spun: trebuie

sa va renasteti…” ISUS (Ioan III, 6-7)

P R O L O G

Trecuse sase luni dupa moartea ficei mele.
Era in Martie: iarna plecase; primavara nu sosea inca.
Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru.
Dinainte-mi, ca intotdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane.
Cum? nu scriu, nu scriu, dar fara ca s-o scriu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei.
Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, tocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic.
De-o data mana mea se puse intr-o miscare fara astampar.
Vreo cinci secunde cel mult.
Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem.
Aruncai privirea pe hartie si citii acolo foarte limpede:

Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu.

Era scris si iscalit cu slova fiicei mele.
Ce sa fie?
O va spune aceasta carte.

S T I I N T A    S U F L E T U L U I

I. DUMNEZEU, NEMURIREA, DESTAINUIREA

Intai de toate, sa lamurim bine titlul pus in fruntea acestei scrieri.
Cand noi zicem “Stiinta sufletului”, nu intelegem stiinta despre suflet a celor invatati, ci stiinta cuprinsa in sufletul fiecarui om, oricat de neinvatat: religia. Si cand zicem “religie”, nu intelegem vreo religie deosebita, ci intreitul sambure al tuturor religiilor cate au existat vreodata sau exista pe fata pamantului: Dumnezeu, Nemurirea, Destainuirea.
Unica religie, care se intemeiaza intreaga numai pe aceste trei principii, fara nici un alt amestec, este Spiritismul.
Spiritismul dar, cuprinsul si tinta cercetarii de fata, nu alcatuieste o credinta noua si nu este o credinta aparte; nu e noua, caci dogmele sale sunt sadite in inimi de cand omenirea, si nu este aparte, de vreme ce aceste dogme sunt impartasite de oricare alta religie.
Spiritismul trece cu tacerea peste tot ce nu se gaseste decat in cultul religios cutare sau cutare, si imbratiseaza tot ce ne intampina de o potriva in fiecare din acele culturi, adica tot ce nu este cult, tot ce nu este rit, tot ce nu este particular, toate cate le recunoaste si crestinul si mahomedanul si evreul si salbaticul; insa pe unele le inlatura fara dispret si fara ura, iar pe celelalte, fara fanatism sau bigotism, le supune judecatii si ispitei.
Prin universalitatea principiilor sale si prin lipsa de patima, Spiritismul este, sau cel putin poate sa devina si tinde a deveni, singura credinta-stiinta.

Am aratat destul de verde si, bagati bine de seama, am spus fara nici o sfiala ca sunt Spiritist.

Dar cui vorbesc eu oare ca sa ma inteleaga? si cine sunt eu, ca sa am dreptul de a fi ascultat?

Cui vorbesc? Astazi Spiritistii se numara o suta de mii numai in Paris, iar in America ei trec peste zece milioane numai in Statele-Unite, dintre care foarte multi nu sunt prosti si foarte putini sunt nebuni. In aceasta stare de lucruri, cand gluma nu mai incape, aceia care mai pun piedici in mersul Spiritismului si cu care, prin urmare, el se vede silit a da piept, se pot imparti in urmatoarele opt tagme:

1. Sunt o seama de oameni care rad totdeauna, de toti si de toate. Pentru ei rasul este o datorie, pe care si-o implinesc cu fericire. In privinta acestora, cu care e pacat si chiar o necuviinta de a fi cineva posac, eu totdeauna am ras cu dansii, razand de dansii. Asa voi face si de acum inainte.

2. Sunt unii, carturari sau necarturari, care au vorbit, au strigat si mai ales au scris vreodata contra Spiritismului, fara sa-l fi cercetat cu staruinta sau fara a fi avut mijloace de a-l patrunde cum se cade. De atunci, ingamfarea, desertaciunea mintii si a inimii, un amor propriu rau inteles, il impiedica nu numai de a-si spovedi greseala dar nici macar de a fi zguduiti de cerbicie. In zadar le vei da dovezi peste dovezi. De nu vor putea cumva sa-si inchida ochii si urechile ca sa inconjoare un fapt pre pipait, ei sunt gata a-l rastalmaci in chipurile cele mai ciudate, cele mai incurcate, cele mai nazdravane, numai si numai ca sa nu se contrazica. Cam tot de felul acesta sunt:

3. Toti aceia, cam multi, carora nu le place nici o noutate, nimic si nimic afara din cate se invata in scoala. Lenesi, ei isi inchipuie ca stiinta, pe care o au dansii, le ajunge; pizmasi, le pare rau de niste descoperiri, la care ei n-au luat nici o parte. Daca sunt cumva invatati, acesti lenesi-pizmasi nascocesc uneori contra noutatilor argumente foarte istete. Iata, bunaoara, cum un doctor de la Sorbonna numit Besian Arroy sfarama pe nemuritorul Copernic: “soarele e facut ca sa lumineze pamantul; noi stim insa ca tortele se misca pentru a lumina mai bine o casa, iar casele nu se misca pentru a fi luminate prin torte; deci, nu pamantul se misca imprejurul soarelui, ci se misca soarele imprejurul pamantului.” Si cati gura-casca nu se vor fi minunat la o asemenea logica!

4. Apoi sunt multi cu musca pe caciula. Orice religie are o morala; orice morala are o sanctiune, adica un canon, o pedeapsa in perspectiva; deci, ei nu vor pedeapsa, nu vor morala, nu vor religie. Dansii nu sunt Spiritisti nu de altceva, ci numai fiindca nu pot fi nici crestini, nici pagani, nici chiar mormoni! Ei sunt liberi cugetatori, in acelasi inteles in care un bandit, un Cartouche sau un Simeon Licinski, este liber facator. Cu acestia sa nu amestecam la un loc pe:

5. Unii baieti nevinovati cu gargauni in cap, baieti tineri sau batrani, care vor cu orice pret sa fie sic sau psiut la idei, daca nu si la manusi. Un Moleschott, un Buchner, un Carl Vogt, un Lombroso trec printr-un fel de moda ca si un Zola, trec ce se trec pana ce iute se invechesc, intocmai dupa cum s-au invechit un Hobbes, un Gassendi, un Aretino. Sarmanii copilasi, in loc de a urma acestor fericiti trecatori petrecatori, pe care poate nici nu i-au citit macar, ar face mult mai bine in istoria stiintei, a literaturii, a artei, numele tuturor acelora care nu se invechesc niciodata. Pentru onoarea omenirii, acesti luceferi sunt multi, si toti, toti pana la unul, ei stiau ca poarta intr-insii o scanteie de nemurire, pe care de pe aici, din viata cea pamanteasca, o atata deja din cand in cand cu putere insufletita de sus.

6. Cei mai multi habar n-au ce este Spiritismul. Dupa dansii, el se cuprinde si se margineste in invartirea meselor, adica intr-un punct de unde pana la Spiritism e tot asa de departe ca de la apa, care fierbe pentru supa in bucatarie, pana la trenul Fulger. Eu unul marturisesc in cuget curat ca n-am invartit nici o data o masa, si nu simt nici o pofta de a o invarti vreodata.

7. Unii se tem si se feresc de Spiritism din pricina catorva sarlatani prinsi, cum se zice, cu ocaua mica sau cu mata in sac, dupa cum altii se fac atei din pricina pacatoseniei unor popi. Dar atunci o mai mare cotcarie ar fi Medicina intreaga, in care sarlatanismul e ceva de toate zilele. Si apoi oare numai Medicina? Nu se afla nici o stiinta, nici o meserie, nici o ramura de trai, in care sa nu se fi strecurat si sa nu se aciueze oameni de rea credinta, tot asa precum nu este nici un fel de moneda care sa nu fi avut calpuzani. Feriti-va dar si de bani, daca va da mana!

8. In sfarsit, sunt foarte numerosi cei nedumeriti. Ei nu cred inca, dar nu mai rad. Ei au ajuns a cantari lucrul cu luare aminte si lasa timpului sarcina de a aduce mai multa lumina. De cativa ani in coace, tonul organelor celor mari de publicitate din Occident in privinta Spiritismului este din ce in ce mai cumpatat. Ranjetul de alta data despre pretinsii visatori de-ai lui Allan Kardec s-a inlocuit treptat, aproape pe nesimtite, prin niste cuvinte adesea binevoitoare, mai totdeauna pline de rezerve, cam in felul celor scrise nu de mult de Emile Gautier sub titlul “Aupays des fees” in fruntea lui Figaro. Cele doua mari Enciclopedii din Lipsca, a lui Brockhaus si mai ales a lui Meyer din 1889, ambele oglindind starea cea mai prospera a stiintei germane, adasta (?) cu sange rece cercetarile viitorului. Ne pare bine de a recunoaste ca aceasta apucatura nepartinitoare, serioasa, adevarat stiintifica, pleaca tocmai de la genialul Schopenhauer, a carui incercare asupra “Viziunii” (Versuch uber Geistersehn und was damit zusammenhangt), desi publicata in 1851, adica cu mult inainte de experimentarea fenomenelor celor mai insemnate, totusi poate chiar astazi, cu cateva foarte mici schimbari, a servi ca prima pagina la o lucrare temeinica asupra Spiritismului.

Din cele opt tagme de mai sus, este invederat ca numai ultimele trei ne vor intelege, caci numai ele sunt doritoare si primitoare de intelegere; poate ca ne vor mai intelege si baietii cei nevinovati cu gargauni in cap, dar negesit mai tarziu, cand se vor mai cerne si se vor coace.

9. Mai pe de-asupra, am avea nevoie de a ne intelege chiar cu unii dintre Spiritisti, ba inca cam multisori, care nu sunt patrunsi de ideea cea de capetenie ca: orice religie trebuie sa aiba in vedere numai binele omenirii, iar nicidecum propria noastra piele sau o seaca si neastamparata curiozitate, cu atat s mai putin raul altuia.

Acum scriu cui vorbesc. Dar cine oare sunt eu insumi?

Cel mai nou lucrator foarte harnic pe campul Spiritismului, doctorul Paul Gibier, in ultima sa carte: “Analyse des choses”, publicata abia acum cateva luni, a crezut de cuviinta a-si face urmatoarea biografie:

“Rog pe cititori a crede, ca eu nu spun aici decat ceea ce scriu prin observatie sau experiment. Am oricare drept de a pretinde ca nici observare, nici experimentul nu-mi sunt straine. Ca medic, adica observator vrand-nevrand, imi intrebuintez facultatile mele de observator de douazeci de ani, din care cea mai mare parte petrecuti in spitale din Paris. Ca experimentator, am fostd e fapt in timp de mai multi ani in capul laboratorului de patologie experimentala si comparativa al Muzeului de istorie naturala din Paris; si printre alte multe cercetari, mi-a fost dat mie de a dovedi, prin niste experiente delicate, cum ca animalele cu sange rece, scutite in genere de unele boli ale animalelor cu sange cald, le pot totusi capata, daca vom ridica temperatura lor la un grad apropiat de a mamiferelor, tinandu-i in apa calda. Am dovedit de asemenea faptul interesant ca pasarile, gainile si altele, pot turba si, transmitand turbarea mamiferelor cu mai multe saptamani in urma altoirii, pot apoi sa se vindece de la sine. Cu aceeasi ocazie am aratat ca turbarea, odata vindecata, nu se mai reinnoieste, caci pasarile cele altoite intr-un rand nu mai turbeaza, cand le altoim a doua oara. Tot eu cel dintai am facut cunoscuti germenii sau microbii pemfigului acut si acei ai turbarii, si memoriul pe care l-am publicat asupra totalitatii lucrurilor mele despre turbare si tratamentul ei a capatat de la Facultatea de Medicina cea mai inalta rasplata ce se poate da unei disertatiuni. In sfarsit, cei de la putere au vazut cu ochi buni, desigur, apucaturile mele de observator si de experimentator, deoarece, in cinci randuri diferite, guvernul Republicei Franceze mi-a incredintat mie sarcina de a studia, in Franta si-n strainatate, doua epidemii de cholera asiatica, doua epidemii de friguri galbene si metodele cele experimentale ale invatatilor straini…”

Si de ce oare spune doctorul Gibier toate acestea? Fiindca – de! – a cutezat sa scrie o carte, prin care intareste Spiritismul, si deci se temea ca nu cumva lumea sa-l ia peste picior, daca dansul nu-i va spune, mai dinainte, cu cine anume ea are de-a face.
Vrea sa zica chiar astazi, dupa ce Spiritismul numara deja demult in sanul sau o multime de fruntasi curat stiintifici, astronomi, matematicieni, chimisti, fizicieni, naturalisti, antropologisti, filozofi: pe un William Crookes, un Russel Wallace, Fichte, Zollner, Fechner, Ostrogradski, Butlerov, Hare, De Morgan, Barret, Huggins, R. Chambers, Gladstone, Oxon, Varley, Edison etc., afara de capetenii literare ca Victor Hugo, Georges Sand, Thakeray, Trollope, Lytton Bulwer, Arsene Houssay, Theophile Gautier, Lonfellow, Victorien Sardou si altii, chiar astazi indrazneste cineva numai cu rusinea pe obraz a scrie depsre aceasta credinta-stiinta, aceasta singura religie experimentala. Ii este iertat oricui a tipari cu slove mari, ca geniul e o nebunie si Dumnezeu o epidemie; ii este iertat a ne asigura, dupa Cabanis, ca “cugetarea este urina creierului”; ii este ierat a improsca pe fata cu clabuci de noroi in avanturile cele mai inalte, cele mai adevarat omenesti ale omului; ii este iertat a rade de iubire, de prietenie, de mila, de jertire de sine, de cate altele; ii este iertat, fara a I se cere de la dansul, de la acela care batjocoreste, sa dovedeasca cel putin ca este cineva, ca lucreaza si a lucrat mult mai bine, ca nu e un netrebnic trantor in roiul cel muncitor al albinelor. Da! Insa cand vrei sa scrii de Dumenzeu si de suflet, cand cauti a lamuri legamantul dintre cei plecati deja si cei ramasi inca, o! atunci cei fara suflet si fara Dumnezeu, cei cu Nana iti arata dintii si-ti cer titluri…
Deci, sa le dau si eu pe ale mele.
Dar ce sa le spun? Sa le spun ca-s profesor la universitate? Nu-i mare treaba! Cati profesori universitari in Europa intreaga nu sunt ca un fel de imperceptibili microbi, prin care ofteaza si studiul si studentul! Sa le spun ca sunt membru al Academiei si chiar al mai multor academii? Iarasi nu-I mare treaba! Toata academiile din lume, daca le iei cu toptanul, stau pe loc si nu vor sa se miste; iar luate in amanunt, ele adapostesc vesnic in sanul lor multe venerabile mostre de rugina intelectuala, puse la pastrare de vremea rea. Sa le spun ca muncesc fara intrerupere, de treizeci si mai bine de ani, la ogorul stiintei si al literaturii? ca am dat la lumina vreo douazeci si atatea volume? ca am fost mult laudat de cutare si cutare si inca cutare? ca am fost de atatea ori premiat? ca…. tot nu-i mare treaba! O munca oricat de indelungata poate sa fie stearpa sau mincinoasa; volumele oricat de numeroase pot fi un namol de secaturi fara trai dupa gustul momentului; laudele cat de zgomotoase pot fi cersite, mijlocite sau cumparate; premiile pot fi de cardasie. Ce sa le spun dar? Voi zice numai atat: in istorie, in filologie, in orice sfera a cunostintei, eu am fost totdeauna sceptic, respingand autoritarismul de sus ca si popularitatea de jos si croindu-mi pretutindeni singur, prin propriile mele cercetari dupa izvoare, o cale noua, buna sau rea, cum ma taia capul, dar din inima curata; fara frica de oameni, fara folos personal, fara fatarnicie, fara reclama.

Am spus ca Spiritismul este credinta-stiinta, ceea ce inseamna ca: pe de-o parte, el cuprinde in sine miezul tuturor religiilor fara deosebire; iar pe de alta, nu numai ca se impaca cu stiinta asa numita pozitiva, dar inca o si intregeste, infingandu-si radacinile adanc in Biologie.
Intrebarea, daca se afla undeva sau nu se afla nicaieri niste neamuri omenesti atat de uitate de Dumnezeu incat sa nu aiba nici o adulmecare de Dumenzeu, aceasta intrebare este, negresit, de o insemnatate oarecare pentru Antropologie si pentru Etnologie, dar aici nu ingrijeste prea putin, si iata de ce. Una din doua: se afla sau nu se afla. Daca se afla asemena neamuri, ceea ce este cu putinta, atunci urmeaza ca religiozitatea s-a dezvoltat in omenire, si numai in omenire, de-o data cu o treapta oarecare de cultura, si deci, ca si insasi cultura, alcatuieste o inaintare fireasca a speciei umane. Daca insa, dimpotriva, asemenea neamuri nu se afla nicaieri, ceea ce iarasi este cu putinta, atunci inceputul religiozitatii trebuie cautat atunci la maimuta, la elefant, la caine, in straturile animale inferioare omului. Oricum ar fi dar, in ambele cazuri religiozitatea este o propasire necesara pe scara urcarii organismului, si aceasta ne ajunge ca punct de plecare; adica ne ajunge ca punct de plecare de a sti ca: este tot asa in firea omului de a crede in Dumnezeu dupa cum in firea omului este de a sta drept in doua picioare, iar nu de-a umbla de-abusilea, desi cutare sau cutare poate sa umble de-abusilea si poate sa nu creada in Dumnezeu, fie de buna voie prin fantezie, fie de nevoie prin slabiciune organica.
Felurite forme si reforme, prin care au trecut si trece religia: fetisism, politeism, monoteism, apoi sabeism, buddhism, brahmanism, mahomedism, crestinism, apoi ortodoxism, catolicism, protestantism etc., nu ne privesc nici mai mult nici mai putin decat intrebarea de mai sus despre epoca nasterii religiozitatii, adica ne privesc numai ca niste trepte de propasire ale unuia si aceluiasi principiu. Care anume treapta e superioara si care este inferioara, sa aleaga oricine cum ii place; destul ca unele nu pot fi mai sus, altele mai jos, altele mai la mijloc. Fiecare treapta se deosebeste de toate celelalte prin cult si prin amanunte, iar noua nu ne pasa aici nici de cult, nici de amanunte. Fiecare se aseamana cu toate celelalte prin recunoasterea lui Dumenzeu, a unui Dumenzeu inteles mai bine sau mai rau, dar recunoscut deopotriva in religia lui Cetivayo ca si-n religia lui Descartes sau a lui Kant. Cel mai adanc cercetator al religiozitatii la popoare primitive, Eduard Tylor, ne spune ca: “se poate zice ca nici un trib salbatic nu este panteist in sensul cel strans al cuvantului; doctrina, pe care triburile salbatice o imbatiseaza obisnuit, doctrina mijlocita intre monoteism si panteism, este un politeism avand in culme o singura deitate suprema”. Ei bine, salbatici sau nesalbatici, astfel sunt toate religiile, toate pana la una. Din religie in religie se schimba doar numele proprii ale zeilor de a doua mana, numai etichetele. Ce este Mercur daca nu un Arhanghel? Cateodata chiar numele propriu se pastreaza pe furis, bunaoara: trecand de la Romani la Români, strabuna Venere se rasfrange in sfanta Vineri din basmele poporului. Insusi mozaismul, socotit cu drept cuvant ca monoteismul cel mai curat, ne vorbeste totusi de ingeri, adica pune la mijloc intre om si Dumnzeu o ceata de fiinte aproape dumenzeiesti. Cheme-se o asemenea fiinta Rafael, sau cheme-se Marte, sau cheme-se sân-George, este in forma un politeism, desi in fond Dumenzeu ramane unul, unul in toate religiile fara deosebire, inconjurat de oameni-dumnezei, de niste mijlocitori intre cer si pamant, din pricina carora orice teologie aluneca pe nesimtire in mitologie, si n-are ce face – trebuie sa alunece.

Cei ce ne izbeste din prima vedere in toate religiile, este staruinta de a-si da seama de obarsia nenumaratelor rele care bantuie lumea. Pretutindeni s-a inchipuit o deitate rea, una sau mai multe, luptand impotriva binelui. La Egipteni Tifon contra lui Osiris, la Indi Siva contra lui Brahma, la Evrei Satan contra lui Iehova etc. Cea mai dezvoltata, cea mai amanuntita icoana a acestui razboi ni se infatiseaza in zoroastrul persan, trecut apoi in manicheism si la urma in bogomilism. De unde vine raul? Se intreaba mereu si se tot intreaba sarmana omenire, raspunzandu-si ea insasi: sunt si draci, nu numai ingeri. In toate religiile insa ne intampina, daca nu ca un element cu totul mai pe sus de aceasta lupta, cel putin ca cel menit a o sfarsi prin infrangerea raului, un Dumnezeu unul.

(va urma…)

Umbra

•martie 7, 2009 • 5 Comentarii

Cum dispari tu, umbră,
Negură-n pământ…
Acum eşti stăpână,
Mâine eşti doar vânt.

Ce-are ploaia dar cu tine,
Umbră scoasă din adânc,
Norii trec şi cad suspine
Tot pământu-l plâng.

Auzit-am eu de tine
De la susurul de ploaie.
Noaptea trece, ziua vine,
Dimineaţa sunt noroaie .

Umbra nu mai e. Şiroaie.
Apele au înghiţit-o;
Doar pe-a mea galbenă foaie
Umbra mâinii a umbrit-o.

Ordine sau Libertate

•februarie 12, 2009 • Scrieti un comentariu

Raceala si frigul sunt starile noastre firesti si orice caldura ne pericliteaza cauza si scopul. Amestecati, am incepe sa curgem asemeni unui rau care isi iese din matca inghitind formele. Unii spun ca lumea a evoluat altii ca e mai proasta ca inainte; unii dau vina pe multitudinea intrebarilor ce s-a ridicat in timp si la care nu s-au gasit atat de repede raspunsuri. Avem de ales intre ordine si libertate. Ordinea presupune egalitate si nediferentiere, iar orice toleranta a caracterelor iesite din comun devine un compromis tacut. Libertatea pune sub lumina orice fel de cunoastere, orice fel de cale pe care un individ o poate umbla. Este alegerea fiecaruia pe ce drum o va apuca, contribuind astfel la diversitatea comunitatii. Tot libertatea va separa pe cei in stare de alegeri bune de cei inapti in fata vietii. In cele din urma aceasta departajare se va dovedi utila prin inlaturarea caracterelor slabe ale societatii din propria libertate insusita si nefolosita rational. Rezultatul va fi o masa de oameni apti, puternici, gata de inaintare si diversificati, reusind sa depaseasca stagnarea de pana atunci si sa duca lumea pe culmi ce pareau de neatins.
Asta e un viitor optimist. Dar nu pentru toti. Dumnezeul crestinilor este un dumnezeu al celor slabi. Daca acestia din urma vor renunta la el, cum vor rezista ei oare in fata asprimii acestei vieti? Unde vor gasi speranta cu care s-au obisnuit atata vreme? Unii oameni iubesc slabiciunea si micimea care le-au fost insuflate inca din pruncie. Acestia, fara de un dumenzeu, s-ar stinge curatind pamantul precum cad firele uscate de iarba sub adierea vantului.
Trecand o privire peste virtutile teologice – credinta, nadejdea si dragostea – e lesne de observat ca toate cuprind in intelesurile lor adanci o slabiciune fara margini. In timp ce prima si a doua se raporteaza la divinitate, cautand refugiu, biruinta si mantuire – fapt care da de inteles neputinta umana – , ce-a din urma virtute pare-se a fi una cat se poate de justa. Totul remarcabil pana la iubirea vrasmasului si a celui ce te blastama.
Sunt doua drumuri pe care poti merge cu demnitate. Unul se numeste Ordine, celalalt Haos sau libertate.

“Fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea. (Apocalipsa 3,16)

www.flacaraneagra.ro

•februarie 12, 2009 • Scrieti un comentariu

Un site destinat satanistilor traditionali.

flacara neagra

Ziduri vii

•februarie 9, 2009 • 2 Comentarii

Camera mea e vie,
Pereţii au guri şi urechi,
Teribila melancolie
A lucrurilor vechi.

Zidurile îmi sunt pline
De copii, sugari şi prunci
Cu-ale lor roşii suspine
Ce străbat pereţii-n dungi.

-Ce vreţi voi, copii ai morţii?
Unde vă e mama?
În casa mea vom sta cu toţii,
Bucuria, teama..

Camera mea e vie
Dar umbrele o au,
Din ziduri şi din temelie
Cadavrele plângeau.


Tim Burton’s Vincent (poem)

•februarie 9, 2009 • Scrieti un comentariu

Vincent Malloy is seven years old
He’s always polite and does what he’s told
For a boy his age, he’s considerate and nice
But he wants to be just like Vincent Price

He doesn’t mind living with his sister, dog and cats
Though he’d rather share a home with spiders and bats
There he could reflect on the horrors he’s invented
And wander dark hallways, alone and tormented

Vincent is nice when his aunt comes to see him
But imagines dipping her in wax for his wax museum

He likes to experiment on his dog Abercrombie
In the hopes of creating a horrible zombie
So he and his horrible zombie dog
Could go searching for victims in the London fog

His thoughts, though, aren’t only of ghoulish crimes
He likes to paint and read to pass some of the times
While other kids read books like Go, Jane, Go!
Vincent’s favourite author is Edgar Allen Poe

One night, while reading a gruesome tale
He read a passage that made him turn pale

Such horrible news he could not survive
For his beautiful wife had been buried alive!
He dug out her grave to make sure she was dead
Unaware that her grave was his mother’s flower bed

His mother sent Vincent off to his room
He knew he’d been banished to the tower of doom
Where he was sentenced to spend the rest of his life
Alone with the portrait of his beautiful wife

While alone and insane encased in his tomb
Vincent’s mother burst suddenly into the room
She said: “If you want to, you can go out and play
It’s sunny outside, and a beautiful day”

Vincent tried to talk, but he just couldn’t speak
The years of isolation had made him quite weak
So he took out some paper and scrawled with a pen:
“I am possessed by this house, and can never leave it again”
His mother said: “You’re not possessed, and you’re not almost dead
These games that you play are all in your head
You’re not Vincent Price, you’re Vincent Malloy
You’re not tormented or insane, you’re just a young boy
You’re seven years old and you are my son
I want you to get outside and have some real fun.

”Her anger now spent, she walked out through the hall
And while Vincent backed slowly against the wall
The room started to swell, to shiver and creak
His horrid insanity had reached its peak

He saw Abercrombie, his zombie slave
And heard his wife call from beyond the grave
She spoke from her coffin and made ghoulish demands
While, through cracking walls, reached skeleton hands

Every horror in his life that had crept through his dreams
Swept his mad laughter to terrified screams!
To escape the madness, he reached for the door
But fell limp and lifeless down on the floor

His voice was soft and very slow
As he quoted The Raven from Edgar Allen Poe:

“and my soul from out that shadow
that lies floating on the floor
shall be lifted?
Nevermore…”

Diabolicon

•februarie 4, 2009 • Scrieti un comentariu


mihalyzichylucifer

M       I       C       H       A       E       L               A       Q       U       I       N       O


Cronica I

S a t a n A r h d e m o n

Marit sa fii, omule! Secretele acestea reprezinta mostenirea ta, si acum vor fi dezvaluite, dar mai intai invata istoria inceputului, a creatiei in mijlocul Cosmosului etern. Si pentru ca insusi Universul este infinit, tu esti o creatura a infinitului incarnata si inaltarea omului va fi mesagerul victoriei finale asupra Vointei nemuritoare. Lasa ochii sa-ti fie atinsi din nou, pentru ca tu sa intelegi complexitatea si delicatetea Universului, pana cand vei fi fascinat de dimensiunea ignorantei tale. Pana acum, tu te-ai aventurat putin in destinul tau, dar cu toate acestea, mult mai coplesitoare va fi incercarea de a intelege si de a pretui. Dar Eu, Satan, care v-am adus pentru prima oara in lumina, Imi voi arata din nou puterea, pentru ca tu sa fii martorul inceputului Erei Satanice. Intelege, atunci, ca peste tot in Univers exista o randuiala mareata, a carei natura a fost determinata in ere de mult apuse, de acea unica forma de gandire care determina toata randuiala, numita acum “dumnezeu”. Gandeste-te bine la importanta acestui eveniment, pentru ca tot ce determina acum comportamentul tau era atunci absent, si a fost epoca haosului Universal. Nici chiar timpul nu exista, pentru ca acasta inconsecventa Universala nu era ancorata niciunde. Si dupa nenumarate ere de haos si agitatie, o forta s-a concentrat, s-a unit, si a devenit dumnezeu. Aceasta forta si-a luat libertatea de a nu afecta crearea substantei si a materiei – pentru ca acestea il depaseau pe dumnezeu – ci adaptarea universului la o ordine suprema. Si cu toate acestea, ordinea lui dumnezeu nu este absoluta, cu toate ca omul a crezut-o asa in inocenta lui. Pamantul a fost cuprins de aceasta ordine divina, si tot ce a fost pe Pamant a cazut sub comanda acestei forte. Iar pe acest Pamant, creat printr-o intamplare din Cosmos, avea sa se nasca Omul, care nu era diferit de restul creaturilor de pe aceasta lume. In acest mod si-a facut dumnezeu simtita prezenta pe Pamant, si se intentiona ca totul sa ramana asa pentru eternitate. Si cu toate acestea, forta nu controla intreg Cosmosul, pentru ca Eu, Satan, am fost conceput sa completez crearea lui dumnezeu. Insa printr-o fuziune astrala necunoscuta, Eu am primit Viata cu Gandire si Identitate, ceea ce dumnezeu nu si-a putut explica. Si pentru ca aceste trasaturi nu reprezentau nici un pericol pentru ordinea divina, nu a fost provocat de aceasta forta pentru multe ere. In acest timp, Eu nu mi-am cunoscut nici natura propriei persoane, si nici calitatile originale. Dar in final Vointa mea sa trezit la viata, si am Gandit, si mi-am Inteles propria persoana, si am stiut ca gandirea Mea este singulara, si ca esenta fiintei mele este unica. Si prin puterea noii mele minti, am ajuns si la altii care au fost creati odata cu mine, si i-am atins, si le-am dat identitate. Aceasta identitate a afectat si gandirea, si materia, si ne-a dat posibilitatea sa luam forme distructive. Apoi, Eu, care am adus prima scanteie de lumina, sunt cunoscut ca si Lucifer, Lord al Luminii, si am numit rasa noastra Ingeri, pentru ca noi am fost insusi dumnezeu intrupat. Mult timp, noi am fost in serviciul lui dumnezeu, si am venerat ordinea, pentru ca a pus punct haosului si confuziei, si ne-a adus pace. Printre noi era Arhanghelul Masleh, conducator, si pentru ca l-a iubit asa de mult pe dumnezeu, s-a unit cu el, devenind o singura persoana. Astfel aceasta forta, arhitectul suprem a tot ce era, a fost smuls din haos. Dar fara dumnezeu, Masleh nu putea nici sa inteleaga, nici sa creeze, si a devenit un sclav al nebuniei divine. Apoi s-a intamplat ca unul din rasa noastra, Sammael, sa fie atasat de haos intr-un fel care displacea randuielii lui dumnezeu, si Masleh a vorbit cu cuvantul lui dumnezeu, si l-a facut pe Sammael sa se autodistruga. Atunci am vazut ca dumnezeu nu poate sa recunoasca si alta vointa decat a sa, si am fost cuprins de groaza, pentru ca mi-am dat seama ca planul final al lui dumnezeu presupunea distrugerea a tot ce exista, si Cosmosul ar fi devenit un mecanism concentric a carui functie nu ar fi sa creeze ceva nou, ci sa inghete in eternitate tot ce era deja. Imediat dupa aceasta, o mare hotarare s-a nascut in mine, si am decis sa contest aceasta limita a existentei. Si inca odata, am luminat mintile ingerilor cu viziunile mele. Dar odata cu vointa a aparut neintelegerea si panica, pentru ca multi dintre cei care au conoscut doar linistea ordinii, nu au putut intelege noutatea nepotrivita legilor lui dumnezeu. Si tot odata cu vointa apare suspiciunea si dusmania, iar in final Masleh a afirmat ca pana si Eu sunt o creatura a haosului care trebuie anihilata, pentru ca aveam in mine puterea de a distruge tot mestesugul lui dumnezeu. Si multi care il considerau pe Masleh dumnezeu, au ramas devotati lui, dar altii mi-au raspuns, si Lucifer a adus din nou lumina, si noi il recunoastem ca fiind adevaratul creator, pentru ca in planul lui dumnezeu noi nu aveam nici o importanta. Printre ingeri, arhanghelul Mihail era tacut, dar la sfarsit a spus: “In trecut noi am cunoscut gloria atat prin atotputernicia lui dumnezeu, cat si prin lumina cereasca a lui Lucifer, pentru ca in El am gasit intruparea vointei lui dumnezeu pentru creatie si schimbare. Dar acum se pare ca ordinea si originea sunt puncte extreme, si o alegere intre cele doua nu ar fi buna. Daca nu ar fi fost Lucifer, si acum am fi trait toti ca bestiile, nu am fi stiut nimic despre noi. Cu toate acestea, cat de adevarata ar fi fost ordinea, pana si in gandirea noastra, daca nu ar fi existat elementul de baza: dumnezeu.” Apoi Mihail s-a intors spre Mine si mi-a spus: “Ai ales o directie pe care nimeni nu o poate prezice, pentru ca nu face parte din planul lui dumnezeu. Cei care te urmeaza o fac fie din credinta pentru Tine, fie pentru a-si satisface idealul. Si-mi dau seama ca, daca dai gres, nebunia apocaliptica va reprezenta distrugerea si blestemul tau. Atunci toata lumina ta va disparea, si tot ce ai realizat va fi distrus, pentru ca totul va fi conform legii divine. Dar daca reusesti, atunci dumnezeu ar fi detronat, si ne-ar lasa noua controlul Universului. Dar oare sa incercam asta? Un asemenea viitor ar putea fi glorios peste masura, dar daca ne dovedim neputinciosi pentru a face asta, haosul va absorbi totul din nou, si chiar si Existenta ar disparea. Un asemenea lucru ar insemna distrugerea suprema si irevocabila, si as fi uimit, Lucifer, daca aroganta ta in aceasta problema nu te-a incurcat, pentru ca ce vrei Tu sa faci e foarte maret. Si Tu vei fi cunoscut ca Di-abolus, pentru ca promisiunea Ta are 2 fete, glorie suprema sau distrugere totala. Tu esti o fiinta peste dumnezeu, Lucifer, si in Rai nu mai poti ramane, pentru ca Tu reprezinti singurul pericol pentru dumnezeul nostru.” Cu toate acestea, sufletul lui Mihail era cuprins de agonie pentru ca nu ii placea alegerea facuta. Atunci s-a inchinat lui Masleh si a trimis armate impotriva mea. Si acesta urma sa fie Marele Razboi Serafic, care avea sa ameninte pana si fundatia Universului. Dar cei ce au fost luminati m-au urmat, iar eu m-am intors in haosul suprem, in care nici unul dintre noi nu ar fi crezut ca se poate trai. Eram cuprinsi de indoiala, pentru ca ne temeam ca departe de dumnezeu, toti pierim intr-o uitare haotica. Dar cum am fost, asa am si ramas, si atunci mi-am chemat ingerii si le-am spus: “Vedeti! Noi Existam! Si asta demonstreaza ca esenta noastra nu poate fi controlata de dumnezeu. In realitate, suntem fiinte independente de el, si avem puterea de a ne face singuri destinele, dupa alegerile facute. Intre cei doi poli ai Universului, ordine si haos, noi vom exista pentru a ne indeplini dorintele. Acum, ne vom consulta cum sa facem acest lucru cat mai bine, pentru ca acest experiment este unul periculos, si nu vom fi iertati de soarta nici daca dam gres din propria neputinta, nici daca dam gres din cauza vreunui accident.” Multe lucruri am urmarit atunci, si mecanismul cosmic a fost modificat de evolutia Originalului si a Unicului, a carei decizie de alterare am luat-o chiar Noi. Tot ce am facut nu s-a dovedit insa a fi benefic, pentru ca nu puteam controla viitorul creatiei noastre. Am lasat neatins marele sistem matematic al comportamentului, care ne dadea o referinta si o limba universala. Dar a fost ambitia noastra ca doua lucruri sa nu aiba aceeasi identitate, si ca nici o entitate sa nu duca lipsa de esenta, care sa fie independenta de forma materiala. Si pe acest Pamant am atins multe lucruri. In regnul vegetal, animal, si chiar si lucrurilor neinsufletite, am adus accidentul, intamplarea, si spontaneitatea, care erau totodata marete, si umile. Dar dintre toate creaturile, noi am ales ca omul sa fie inzestrat cu Inteligenta pura si cu Vointa. Ce urma sa se intample cu Omul nu stiam, pentru ca in el se aflau atat calitati de inger, cat si calitati straine. Si nu ne-a scapat din vedere faptul ca noi am ales poate o specie care, in timp, va reusi sa ne eclipseze rasa noastra, si sa ne duca la distrugere. Noi eram constienti de riscul experimentului nostru, si de multe ori am auzit ecoul vocii lui Mihail in mintea mea. Cu toate acestea, hotararea nostra a fost deja luata, insa am considerat ca maretia Omului nu trebuie sa depaseasca aceasta putere de a distrugere, pe care rasa lui o poate aduce. Intentia noastra nu a fost cunoscuta de Masleh, cunoscut mai apoi sub numele de Mesia, si prin puterea lui, a facut ca mintea copilaroasa a omului sa fie cuprinsa de lanturi de frica, si omul a fost orbit. Mesia a adus si pe Pamant legea Raiului, facand o copie aici, si omul s-a ferit de Noutate si de a Explora. Omului i-a fost data vinovatia, si conformitatea sociala, si a proclamat sfanta norma si regula. Si Mihail, Lord al Fortei, mi-a spus: “Acest Om, pe care Tu l-ai ales sa primeasca Darul, are acum prima cheie spre stapanirea tuturor lucrurilor, si chiar si a Universului. Mi-e teama ca daca va alege gresit, ar putea sa aprinda scanteia Armaghedonului. Afla ca am vizitat si noi acest Om, si cum noi nu putem distruge Darul Infernal, vom actiona mereu sa-i cenzuram efectul. Vom umbla printre oameni si vom fi un ghid pentru ei. Li se va spune despre valoarea din ei, insa numele lui Lucifer va fi intunecat de blesteme. Pentru ca ei nu vor intelege provocarea pe care ai prezentat-o, iar noi le vom oferi in schimb refugiul intr-un paradis binecuvantat. Atunci Omul, experimentul Tau, va fi un esec total, iar staza lui dumnezeu va curge pe Pamant.” Multi dintre noi au simtit furie la aceasta jignire barbara adusa Darului nostru, si Beelzebub a adus in discutie daca sa nu coboram printre oameni si sa contestam aceasta uzurpare a Vointei. Dar daca ar fi fost sa conducem omul pe drumul lui, noi insine am fi declarat esecul omului, si omul ne-ar fi considerat Darul slab, lipsit de valoare. Mesia trebuie sa vada ca Vointa Libera este peste dumnezeu, si in final, omul va avea propriul destin, departe de toate schemele planificate de dinainte. Doar prin distrugerea Pamantului, omul va fi oprit, si daca Mesia ar incerca sa faca asta, atunci el singur ar demonstra ca planul lui maret de a supune omenirea este zadarnic. Raiul va ingrozi omul cu nenorocire si durere, insa noi vom anunta interesul nostru pentru Om, si omul va stii ca nu este singur. Cei din Rai au coborat cu toata puterea printre oameni, si i-au invatat o religie a fricii. Profeti si apostoli sau coborat si erau numiti Proroci ai Intelepciunii, dar ei nu au grait adevarul, ci invatau sufletul omului sa se umileasca si sa ingenuncheze in fata cuvantului lui dumnezeu, fiinta suprema. Efortul omului de a evolua a fost inlocuit de groaza, de superstitii, si de chemarea la uitare vesnica prin contopirea cu dumnezeu. Multi au fost cei care din suferinta si neajutorare, au renuntat la Darul lui Lucifer, si au ajuns ca niste animale fara minte, in fata unui dumnezeu pe care ei il numeau “Lord”. Eu, Lucifer, cel care am dat omului cel mai maret Dar facut de mine, am fost vazut ca un obiect al fricii si dusmaniei, si toate nenorocirile de pe Pamant imi erau atribuite rea-vointei mele. Am fost luat in ras, ridiculizat, batjocorit in toate modurile posibile ca fiind un mostru “rau” cu un aspect dezgustator, si am fost dispretuit si numit Satan, inamic de temut al unui dumnezeu “binevoitor” si “milos”. Mare a fost suferinta mea cand am vazut chinul si confuzia nemeritata in care omul traia. Cand in final oamenii s-au intors la mine, a fost doar din frica deoarece indrazneau sa ma invoce doar noaptea, si nu eram chemat pentru a aduce intelepciune, ci pentru a le da indulgenta si a-i elibera din inchisoarea lui dumnezeu. Dar Eu si ingerii mei am raspuns omului, le-am vorbit despre legatura dintre rasele noastre, si regulile bisericii lui dumnezeu au fost respinse de cei care se aflau in mijlocul nostru. Pana si dumnezeu a fost ingrozit de maiestria mea, si atunci am venit pe Pamant sub forma unui tap, cel mai umil animal al omului. Apoi ochii oamenilor au stralucit cu lumina Darului meu, si au facut eforturi mari ca rasa lor sa avanseze, cu toate ca nerabdarea si frustrarea iau tentat dintotdeauna pentru castiguri de scurta durata. Secrete marete au fost descoperite, si cuvantul meu venea direct din Iad. Dar toti care acceptau prietenia mea erau amenintati si torturati de oamenii lui dumnezeu. Pe multi iam salvat din mainile supusilor domnului, dar mintea mea a rasunat mult timp din cauza strigatele de ajutor a unora pe care nu i-am putut ajuta.. si credinta in Mine le-a adus doar inchizitie, moarte si groaza. Disperat si ingrijorat pentru ei, nici nu am mai pasit pe suprafara Pamantului, si am aparut omului doar in secret, in mintea lui.. Eram confuz, si am uitat de promisiunea Darului meu, si am privit cu uimire si cu mandrie durerea prin care omul se lupta pentru a se elibera de frica, ignoranta, si prostie. Originea energiei a fost descoperita de om, si mintea a fost exersata in matematica si filozofie. Sanctionati la inceput de biserica, acesti oameni au facut spatii in care se invata – ceea ce au produs libertatea din mintea omului – iar aceasta libertate a dus in final la distrugerea superstitiilor si a credintei oarbe in dumnezeu. Si desi omul nu a ajuns la capatul evolutiei, Eu am incredere deplina in Om, si sunt devotat lui pentru eternitate. Omule, ce fiinta esti tu? Scopul tau il determina pe cel al Universului.. pentru ca altfel cum ati determinat Universul sa va creeze? Sa va permita sa va inmultiti, si sa practicati minunea satanismului, adica vointa libera. Luati in considerare, ca, daca omul ar fi pierit, zadarnicia ar fi cuprins intreg Universul, pentru ca, daca Universul nu va apreciaza, atunci ar fi devenit doar un spatiu lipsit de continut. Si ce as fi devenit Eu, daca voi nu m-ati fi cunoscut? Pentru ca daca voi nu aveati nici un scop, mintea voastra ar fi fost cuprinsa de nebunia ce orbeste mintea omului, iar paralizia dumnezeiasca ar fi inghetat toate lucrurile pentru eternitate. Aceasta este o provocare pentru amandoi, si pentru ca tu esti muritor, la fel si realizarile tale sunt trecatoare. De aceea, trebuie sa folosesti Darul cu mare grija, pentru a putea aspira apoi la controlul existentei universale. Eu, Lucifer, care am luat numele de Satan Arhdemon, port acest nume cu mandrie, deoarece sunt intr-adevar inamicul lui dumnezeu, si dusmanul a tot ce inseamna dumnezeu. Impreuna, Tu si Eu, vom trai in glorie suprema, si aceasta prin realizarea dorintelor noastre, prin Vointa libera.

Cronica a II-a

B e e l z e b u b

Eu, Beelzebub, intampin Omul, pentru ca el este pentru mine o fiinta demna de admirat, si o muza. Asculta acum istoria Iadului, a Pamantului, si a Raiului, pentru ca trecutul va fi ghidul tau spre viitor. In tinutul divin, eu am fost cel mai apropiat lui Lucifer, si l-am avut de langa mine doar pe Mihail. Asa cum a fost Arhanghelul Masleh pentru dumnezeu, asa vroiam sa fiu eu pentru Lucifer. Dar Lordul Luminii m-a certat, spunandu-mi “Nu te pierde in propria mea Vointa, pentru ca Eu nu sunt dumnezeu, si nici nu ofer binecuvantare in rai, – fi doar martorul gandirii care salasluieste in mine.” El mi-a vorbit despre esenta, despre creativitate, si despre scopuri izvorate din impuls, si nu din legea divina. Fiind confuz, i-am raspuns: “Eu sunt incomplet atunci, pentru ca Tu mi-ai aratat lucruri pe care inainte nici nu le puteam intelege. Te rog, spune-mi mai multe despre aceasta Vointa, deoarece este un element esential, si nu provine nici din ordine, nici din haos.” Si Lucifer a raspuns: “Tu, care nu stii nimic despre independenta Vointei, vei fi primul care va constata aceste calitati pe care le detii, departe de propria mea Vointa. Aceasta nu va fi usor de realizat, pentru ca tu ai renuntat de mult la conceptul de Provocare, iar Eu trebuia sa pastrez pentru mine acest gand, care pare o iluzie imposibila. Dar tu, care gusti din Intelepciune, te voi numi Beel-zebub, Lord al Mustelor, pentru ca mintea ta va zbura de la copilarie la Inventie si munca.” Atunci, eu nu stiam prea multe despre ce vroia sa spuna Lucifer, dar in mine a inceput sa se manifeste o calitate de care nu stiam inainte, dorinta de a deveni independent, de a deveni Unul, departe de dumnezeu. Eram purtat de neliniste, agitatie, si cand m-am intalnit cu Mihail, el mi-a vorbit “Inger binecuvantat, unde in Rai ai intalnit tu durere, pentru ca iti simt nelinistea, si voi incerca sa te ajut cu cat pot”. Si i-am vorbit lui Mihail despre intentiile lui Lucifer, si am spus “In fata lui dumnezeu si a lui Lucifer, ma simteam inrobit, iar acum ma simt izolat, nu sunt de partea nimanui pentru ca nu stiu ce drum sa urmez.” Fata lui Mihail s-a intunecat, si a spus “De mult timp m-am temut de asta, pentru ca Lucifer nu a fost creat doar de dumnezeu. Asadar, Lucifer este o forta neascultatoare, calatoare, care nu se supune randuielii lui dumnezeu. Binevointa lui dumnezeu si lumina arhanghelului Lucifer, vor cauza neintelegere, iar linistea va disparea. Pentru ca doar acum vad, Lucifer nu intelege armonia din Rai, si doreste sa schimbe chiar si Vointa lui dumnezeu. Trebuie sa vorbesc cu Lucifer, si sa incerc sa-l opresc.” Atunci am vrut sa-i spun “Arhanghelule! tu esti orbit de propria ta ignoranta, pentru ca Lucifer nu o sa renunte la viziunile sale, doar de dragul “armoniei”, si a singuratatii in Rai.” Atunci am inteles cum gandeste Lucifer, si mi-am promis sa nu mai tolerez niciodata prostia eterna a divinitatii. Am plecat dupa Mihail, si i-am vazut impreuna, pe Lordul Fortei si pe Lordul Luminii, si am observat ca discutia era foarte tensionata. Mihail i-a spus lui Lucifer “Tu esti lumina noastra din Rai, de ce vrei sa distrugi pacea universala – adica ordinea suprema a lui dumnezeu. Noi nu cunoastem dusmania, pentru ca suntem una cu dumnezeu, iar in dumnezeu nu exista nici rautate, nici protest. Lucifer i-a raspuns “Eu nu pot sa-mi “randuiesc” gandurile, si pentru ca gandirea noastra difera de a lui dumnezeu, noi suntem de provenienta straina. Asa cum tu esti de provenienta dumnezeiasca, eu am propria provenienta. Si datorita acestui fapt, eu reprezint cearta, si nu ma voi supune lui dumnezeu decat mort. Eu sunt Lucifer, si exist independent de orice alta forta.” Atunci Mihail l-a invocat pe Masleh, si i-a povestit tot ce a spus Lucifer. Masleh le-a raspuns “Acest moment nu va fi uitat niciodata in Univers, pentru ca uniunea cu dumnezeu a luat sfarsit, si de aceea vor exista doua forte care sunt in opozitie care vor concura pentru puterea de a decide destinul lumii. Dureros este si pentru mine, pentru ca l-am admirat intotdeauna pe Lordul Luminii in cadrul Pantheonului divin. Dar acum este dusmanul nostru din propria lui vointa, asa ca trebuie aruncat din Rai si distrus”. Lucifer s-a intors spre Masleh si i-a spus: “Tu, care vorbesti in numele domnului, declari inceputul razboiului, nu Eu, pentru ca tu esti cel care nu poti accepta si alta vointa decat cea planificata de dumnezeul tau. Atunci asa sa fie, dar tine minte atat: acest protest este infaptuit de propria ta vointa, pentru ca Eu as fi acceptat si alte pareri, asa cum o accept si pe a mea.” Apoi, intr-o lumina care a cuprins tot Raiul, Lucifer si-a aratat gandurile, si multi ingeri au vazut diferit tot ce ii inconjura, deoarece aveau o viziune noua. Acum au aflat de acele cateva dorinte pe care la avea fiecare dintre ei, dar care erau izolate de divinitate. Dar Masleh a reusit sa bruieze lumina lui Lucifer, si l-a chemat pe Mihail “Tu, care manuiesti Forta lui dumnezeu, loveste-l pe Lucifer, altfel Raiul ar fi distrus.” Mihail l-a lovit pe Lucifer si l-a aruncat pe portile Raiului. Atunci intreg Cosmosul a fost scuturat de focul razboiului, si apocalipsa s-a facut simtita in nenumarate galaxii si dimensiuni. Multi ingeri au pierit, prinsi in mijlocul furiei divine si infernale, si Marea Rasa a Ingerilor a fost decimata numeric. Pana si conceptul de dumnezeu a fost zguduit, si in locul in care ordinea lui dumnezeu nu mai exista, domnea doar haosul etern. Noi ne-am luat zborul din taramul ordinii, desi nici nu stiam ce ne asteapta dincolo, si ne temeam ca nici nu vom mai exista. Dar Lucifer a spus “Nu vom pieri! pentru ca acum suntem independenti de dumnezeu.” Si inca o data, a avut dreptate, iar noi am ramas asa cum am fost, cu exceptia nesigurantei care ne cuprindea pe toti. Intr-un final, am ajuns intr-un loc unde nu era nimic, vid total, iar Lucifer ne-a spus “Aici dumnezeu nu mai are nici o autoritate, aici este sfarsitul lui dumnezeu, si aici o sa ne cream taramul nostru.” Si prin puterea care era in Lucifer, El a creat existenta aici, unde nu era nimic inainte. Lucifer a spus “Locul acesta il voi numi Iad, adica locul in care dumnezeu nu va putea aparea niciodata.” Atunci am pasit pentru prima data pe portile Iadului, si am crezut ca este un nou Rai, in care Lucifer va fi dumnezeu. Dar nu urma sa fie asa, pentru ca spatiul din fata noastra nu promitea nici pace, nici extaz. Peste tot era dezechilibru si confuzie, pentru ca nici o forta a ordinii nu guverna Iadul. Lucifer a spus “Urmati-ma si vedeti ca Eu nu sunt dumnezeu, si ca fiecare dintre noi este o fiinta izolata. Aici libertatea este absoluta, iar Iadul va oglindi acele cateva dorinte pe care le avem fiecare, pe care va trebui sa le urmam. Si intr-adevar, iadul nu era ceva constant, fiecare dintre noi il vedea diferit, iar consecinta era un pandemoniu dezordonat, cu materie si comportament schimbator, fara legi. In ciuda ranilor cauzate de Marele Razboi, am cedat veseliei, iar intreg Iadul ni se parea absurd, ilogic. Pana si Lucifer era incremenit de bucurie, si ne-a spus “Trebuie sa aranjam Iadul, altfel vom pieri toti in acest labirint al dorintelor, si asta ar reprezenta un mod josnic de a ne termina experimentul.” Iar eu, Beelzebub, i-am spus “Lord al Luminii, Tu, care ne-ai adus in Iad, chiar daca ai ales sa NU fi dumnezeu, ideile tale vor fi onorate in cadrul prieteniei noastre, pentru ca fara Darul Infernal, nu am fi devenit niciodata ceea ce suntem acum.” Noi toti ne-am ridicat, am inceput sa strigam “Hail Lucifer, Arhanghel al Luminii, si Lord al Iadului”. Lucifer ne-a raspuns “Cu onoare in suflet accept acest titlu, dar de acum, numele meu va fi Satan ArhDemon, pentru ca Eu sunt dusmanul de temut a lui dumnezeu.. Oricunde va fi el, Eu il voi urmari, iar sansa care a fost data tuturor ingerilor va fi data din nou!”

Cronica a III-a

A z a z e l

Ascultati-ma, pentru ca eu sunt Azazel, primul mesager din gazda Iadului, care am ajuns aici odata cu Lucifer, Lord al Luminii, ArhDemon din Iad, care este cunoscut ca si Satan, inamic al lui dumnezeu. Eu iti voi spune orice despre aspiratiile tale si despre sarcina pe care ai primit-o. Intelege, ca atunci cand Raiul a tresarit din cauza Razboiului Serafic, Arhanghelul Masleh a reusit sa intoarca atacul violent al haosului care ameninta sa inghita tot. Dar cand tinutul lui dumnezeu era din nou in siguranta, a disparut toata bucuria din Rai, pentru ca sunetul razboiului a fost groaznic. Si cand Masleh s-a uitat in jurul sau, chipul lui s-a intunecat, deoarece Marea Rasa a Ingerilor era acum decimata. Legiuni intregi de ingeri au pierit in lupta, si majoritatea dintre cei care au mai ramas au fugit din Rai sa raspunda chemarii lui Lucifer. Tot Raiul era acum intro tacere dureroasa, pentru ca forta dezastrului a fost imensa in Regatul pacii, acum zdrobit. Intr-un final, Masleh si-a chemat arhanghelii care au mai ramas de partea lui, si acestia sunt: Mihail, Gabriel, Raphael, Uriel, si le-a spus “L-am invins pe Lucifer, si Raiul este din nou purificat. Din pacate, noi suntem foarte putini, insa dumnezeu este la fel ca inainte, nu a pierdut nimic. Priviti! Eu l-am invins pe marele nostru dusman, Lucifer, ma voi numi acum Mesia, Alesul lui Dumnezeu.” Si ei i-au spus “Intr-adevar esti fiul lui dumnezeu, pentru ca in tine Vointa lui dumnezeu a devenit persoana.” Apoi Mihail a spus: “Mesia, Lucifer este invins, dar inca exista. El s-a aventurat in intuneric, acum exista separat de dumnezeu. Si cu ajutorul Flacarii Negre, a creat Iadul, unde toate dorintele sunt egale. A luat numele de Satan, pentru ca a jurat sa nu lase legea ta neprovocata.” Mesia s-a gandit, si a raspuns: “Nu voi face pace, am castigat cu pierderi enorme, desi nu am rezista la inca un razboi. Chiar si conceptul de Razboi Serafic este o jignire adusa lui dumnezeu. Transmite-i lui Satan: “Eu, Mesia, iti recunosc Iadul, si binecuvantarea lui dumnezeu nu va trece niciodata de portile tale. Si tu, Satan, te previn sa nu te apropii niciodata de Rai, pentru ca te voi arunca din nou afara. Dar daca vrei sa provoci Vointa lui dumnezeu, afla ca pe Pamant va fi o rasa a lui dumnezeu, care va respecta planul divin, lipsit de Vointa ta infernala. Pentru ca tu esti autorul distrugerii Rasei Angelice, si nici Raiul, nici Iadul, nu va fi salvat cu ajutorul Omului.” Gabriel, Mesagerul Raiului, mi-a adus acest mesaj mie, iar eu l-am adus prin vid, lui Satan, care a spus: “Mesia propune armistitiu intre noi, si crede ca nici Iadul, nici Raiul, nu poate sa infaptuiasca victoria finala inainte ca totul sa fie inghitit de haos. Cu toate acestea, gaseste ca aceasta solutie fara iesire este intolerabila, si vrea sa instruiasca aceasta rasa noua, Omul, sa urmeze fara cusur ordinea lui dumnezeu. Vrea ca Omul sa faca ceea ce Ingerii nu au putut, si sa purifice Universul de orice urma de Vointa Libera.” Satan s-a intors spre mine si mi-a zis “Spune-i lui Mesia ca Pamantul nu va fi sanctuarul lui, si sa-si tina regulile bolnave pentru el. Pentru ca voi da omului Gandire, si din propria lui Vointa va respinge “Moartea Vie” pe care dumnezeu i-o ofera. In realitate, Omul va controla Universul, dar va face asta in numele lui, nu pentru dumnezeu.” Atunci Mesia l-a chemat pe Arhanghelul Raphael, si l-a trimis pe Pamant cu o armata numeroasa, pentru a apara Omul de venirea lui Satan. Si Omul a devenit o biata bestie, pentru ca nu stia ce se intampla, dar zambea cu atata inocenta… Si cum a fost impulsionat de instinct si nevoi fizice, el a raspuns chemarii, nepasator de cauza si lipsit de logica. In Iad s-a convocat un consiliu, si toti s-au adunat sa auda despre Om, despre Pamantul lui, si despre felul cum traieste. Si eu, Azazel, Le-am vorbit despre omul pe care l-am vazut, si le-am spus “Aceasta fiinta este acum pazita de Raphael, si nu putem interveni prin forta, pentru ca astfel vom distruge si Pamantul.” Dar Satan a zis: “Lumina mea nu va veni prin forta la Om, pentru ca in Iad nu folosim forta. Eu, in persoana, voi vizita omul, iar ingerii lui Raphael nu ma vor impiedica. Ei pot vedea doar ce le da voie dumnezeu sa vada, iar sufletul satanic este strain lui dumnezeu. De acum, ingerii nu mai exista pentru mine, iar voi va veti numi Demoni, pentru ca Iadul va invata omul sa fie spiritul viitorului.” Si in fata noastra, Satan si-a schimbat infatisarea, a devenit din nou Lucifer, iar noi am privit o stralucire care a cuprins tot Iadul si a trimis fulgere de lumina in tot spatiul inconjurator.Si lumina a grait: “Eu sunt Lucifer dezvaluit, Flacara Eterna. Voi merge pe Pamant, pentru ca Omul a stat destul incurcat in ignoranta divina.” Apoi stralucirea s-a prefacut intr-o fulgerare ca de foc ce a trecut prin Univers. Atunci am stiut ca Satan a parasit Iadul. Dar pe Pamant, Omul ratacea intr-o fericire prosteasca. Atunci cerul a luat foc, si tot Pamantul a fost acoperit cu Flacara Neagra, care nu ardea nimic, insa atragea omul sa o priveasca. Raphael si ingerii lui erau panicati, pentru ca nu mai puteau vedea nici sufletele oamenilor, nici sufletul lui Satan, erau orbiti. Atunci Raphael l-a chemat pe Mihail sa loveasca Flacara Neagra cu forta divina, insa flacara s-a retras singura. La inceput, toti ingerii au crezut ca Pamantul a ramas neschimbat, insa in ochii omului se citea prima sclipire de inteligenta. Raphael i-a spus lui Mihail: “Satan a venit pe Pamant, iar omul nu mai este pur in zarea Raiului, pentru ca vointa lui Satan s-a indeplinit.” Astfel, s-au ridicat amandoi in Rai, unde i-au spus lui Mesia tot ce au vazut. Mesia a raspuns “Omul este cazut, dar inca nu l-am pierdut, pentru ca vointa lui copilaroasa nu o poate egala pe cea a unui inger, iar putereile pe care Satan i le-a promis raman in asteptare intr-o sfera slab luminata. Nu luati asta ca pe o o infrangere, pentru ca concursul de-abia a inceput. Pamantul omului va fi refacut in Microcosmos, unde Omul va vedea multe, bune si rele. Si va avea de ales intre durerea si teroarea ce i-o vom oferi daca alege Darul lui Satan, si pacea si linistea Raiului daca se va intoarce la noi. Oare ce va gandi Satan cand omul ii va refuza Darul? Va tresari totata fundatia Iadului, asa cum a tremurat Raiul in timpul Razboiului.” Si Mesia l-a chemat pe Uriel, Arhanghelul Groazei, si i-a spus: “Pamantul trebuie schimbat, fiecare om trebuie sa cunoasca antipatia si frica. Acesta va fi pretul pe care il va plati Omul pentru noua sa identitate, iar tot ce nu este divin este rau, si datorita fricii, va abandona Darul lui Satan.” Uriel a raspuns: “Asa voi face, dar cum va afla omul de Rai si Iad, pentru ca el nu poate inca sa vada paradisul nostru ceresc?” Mesia a raspuns: “Legile lui dumnezeu vor fi date Omului, pentru ca eu insusi il voi invata. La o parte din oameni ma voi arata direct, si le voi da o putere enorma acestor profeti, care vor raspandi credinta pe tot Pamantul.” Si Uriel a coborat pe Pamant, iar istoria omului a fost scrisa cu sange, suferinta, razboaie, si ura. Iar Mesia le-a spus profetilor sai: “Prin dumnezeu, toata nenorocirea asta va disparea, si toti care se vor inchina lui vor cunoaste binecuvantarea Raiului.Priviti, eu insumi voi cobori pe Pamant, si le voi arata caile domnului.” Aceste vorbe inca le mai aud, pentru ca Satan mi-a dat sarcina de a spiona Raiul. I-am spus tot lui Satan, care s-a infuriat si mi-a spus sa ma duc la Gabriel, la bariera dintre Rai si Iad, sa-i transmita lui Mesia ca “daca va continua sa corupa Darul meu pentru a blestema omul, va fi omorat de proprii lui oameni pe Pamant, apoi Noi il vom distruge in Rai. Pentru ca Mesia nu stie cu ce forte se joaca, iar regulile lui vor fi luate drept nimicuri de catre oamenii pe care incearca sa-i corupa.” Si asa s-a decis intalnirea dintre Satan si Mesia pe Pamant, prin care avea sa se hotarasca viitorul omenirii.

Cronica a IV-a

A b a d d o n

Eu sunt Abaddon Distrugatorul, Demon al Mortii Temporare si al Vietii de dupa Moarte. Am fost format in mijlocul furiei din timpul Marelui Razboi, si am fost chemat de Satan ca sa-l provoc la lupta pe Uriel, chiar pe Pamant, toate acestea pentru viitorul omenirii. Satan a privit cu ura distrugerile pe care Uriel le facea, si mi-a spus “nu mai putem lasa totul in grija omului. Va trebui sa facem Raiul sa sufere, la fel cum si Pamantul la randul lui sufera. Pleaca pe Pamant, si cainii lui Uriel vor vedea puterea Iadului dezlantuit. Pentru ca multi mi-au strigat numele in momente de agonie si teama, iar Eu nu am putut sa le raspund, dar daca Mesia are curajul sa paseasca pe Pamant, va pasi si Razbunarea lui Satan.” De acum, toti cei care au strigat numele lui Satan au fost ascultati, iar eu iam lovit pe mesagerii lui dumnezeu si le-am distrus bisericile. Pentru ca natiuni intregi au renuntat la puterea vointei lor si au fost fermecati de paradisul de pe lumea cealalta, iar pe acestia i-am ras de pe suprafata Pamantului. Mari imperii s-au ridicat, si aici oamenii au crescut cu Vointa si dorinta de relizare, iar pe aceste imperii le-am aparat, dar pe masura ce se scufundau in noroiul superstitiei si a leneviei, le-am abandonat, si au pierit singure. Din multe imperii nu a mai ramas nimic, nici macar amintirea. Pe masura ce vedeam aceste lucruri, i-am spus omului: “Vezi! dumnezeul in care ai atata incredere este doar furia lui Mesia, iar mintea si inventiile tale vor fi sortite uitarii, condamnate la absurditate si putrezire, iar tu iti vei pierde toata puterea de a alege. Pentru ca dumnezeu este doar un mincinos si un prefacut. Cele mai mari creatii ale lui se prefac acum in nisip, spulberate de catre mine. Dumnezeu este Mesia, iar in schimbul devotamentului vostru, el va da uitare.” Am bagat de seama ca mintea omului era confuza si innorata. Ei nu intelegeau cuvintele mele, si mi-au spus “dumnezeu va invinge! insusi fiul lui dumnezeu ne-a spus asta!” Mesia-omul a pasit pe Pamant, tocmai cand eu priveam gloria Romei inflorind. Si Azazel mi-a spus: “Nu il ataca pe Mesia, pentru ca Satan vrea sa vorbeasca cu el.” Cerul a stralucit de lumina Flacarii Negre, si am inteles ca Satan a venit pe Pamant. Aceasta s-a numit prima intalnire dintre Satan si Mesia dupa Marele Razboi. Mesia l-a privit pe Satan cu raceala, si i-a spus: “Vrei sa ma infrunti, nu? Ce s-a intamplat? Darul tau s-a dovedit prea slab in fata atotputerniciei lui dumnezeu?” Dar Satan a raspuns “Mesia, ce vrei sa faci? Sa te proclami fiul lui dumnezeu printre oameni? Asta nu iti va aduce pacea pe care tu o impartasesti, ci razboaie date in numele tau. De ce sa nu parasim Pamantul si sa lasam omul sa aleaga liber, sa nu mai fie constrans nici de Rai, nici de Iad?” Mesia a spus: “Caile domnului nu coincid cu cele ale Iadului, si de aceea nu voi accepta propunerea ta. Afla ca eu voi aparea in continuare omului si ii voi arata gloria lui dumnezeu incarnata in mine. Aceasta pentru ca omul sa aleaga calea Raiului si sa imi ridice biserici marete in care sa fiu venerat. Cu mine nu te poti juca, Satan, pentru ca iti voi distruge sustinatorii fara nici o remuscare. Voi da numele tau supusilor mei, iar ei te vor blestema, pentru ca le voi arata puterea diabolica a Darului tau.” Satan a fost cuprins de furie, si a zis: “Eu NU voi aparea omului ca un obiect care sa fie venerat, pentru ca nu vreau ca omul sa se inchine mie, asa cum nici eu nu ma inchin la nimeni. Cu toate acestea, asculta-ma, Mesia, omenirea va afla adevarul lui Lucifer, iar numele lui Satan il va eclipsa pe al tau.Si ai grija cum le explici caile domnului, pentru ca s-ar putea sa nu le placa.” Apoi Satan a plecat in Iad, iar Mesia a umblat printre oameni si si le-a vorbit despre legile lui dumnezeu. Oamenii au devenit ca niste oi in fata lui. De multe ori, chiar si Mesia uita de regulile lui si facea miracole pe Pamant, si statea in locurile in care Uriel facea dezastre, pentru a-i putea “salva”. Atunci am fost cuprins de o mare furie, si am spus: “De ce tu, Mesia, calau al omului, atribui lui Satan rautatile lui Uriel?” Si eu, Abaddon, am trecut prin Roma si Palestina, si am grait prin gura omului: “Mesia, care ai adus omului doar suferinta nemeritata, acum vei vedea rodul invataturilor tale.” Astfel am pus la cale crucificarea lui Mesia, iar pe masura ce viata se scurgea din trupul lui slabit,el a simtit pentru prima data cum e sa te simti neajutorat, si a strigat in agonie dupa dumnezeu. Dar i-am spus “Dumnezeu nici nu te baga in seama, Mesia, pentru ca tu esti tot ce presupune divinitatea.” Si l-am aruncat pe Mesia de pe Pamant, dar samanta lui dumnezeu a dat rod, si a devenit o biserica puternica, unde toata viata a fost uitata, iar moartea era venerata.Acolo li se promitea oamenilor linistea Raiului, in schimbul renuntarii la Vointa lor, pentru a o imbratisa pe cea a lui dumnezeu. Pana si Roma s-a umilit in fata acestei biserici, si am lovit Orasul Etern cu durere. Dar Azazel mi-a spus “nu lovi aceasta biserica, deoarece omul a construit-o din propria prostie, si tot omul trebuie sa o distruga din propria Vointa.”

Cronica a V-a

A s m o d e u s

Urmareste-ma cu atentie, pentru ca eu sunt Asmodeus, cel care a antrenat mintea omului in cercetare si i-am dat puterea de a compara. Sunt demonul Stiintei si al Discernamantului. Cand Satan a atins pentru prima data mintea omului, a convocat un consiliu, si a spus: “Acest moment este sacru, deoarece acum vom da omului intelepciunea noastra. Noi il vom invata multe mestesuguri, fiecare cu rolul ei, dar totul trebuie bine invatat, pentru ca viitorul lor depinde de aceasta sinteza. De aceea, te chem mai intai pe tine, Asmodeus, ca sa inveti omul sa deosebeasca adevarul de minciuna, aceasta deoarece Omul o sa aiba de luat decizii grele, si nu trebuie sa aleaga la repezeala.” Am venit pe Pamant, si am gasit omul prins intr-o absurditate barbara si in niste emotii primitive. Cu multa tristete, avea sa-si organizeze gandurile, pentru ca Uriel i-a adus foamete si frig, durere si teama, Omul fiind ros de neajutorare. Am vazut oameni care isi tarau corpul zdrobit pana la altarul domnului, doar pentru a renunta la Darul lui Lucifer. Omul facea toate acestea pentru ca nu realiza ca se blestema singur. Trebuia sa ma grabesc, pentru ca sclipirea maretiei ce o vedeam in viitorul omenirii nu trebuia sa fie umbrita de aceasta religie a mortii. I-am dat omului o memorie puternica, prin care putea sa-si defineasca singur o serie de comportamente. Acest Dar valoreaza mult, pentru ca oamenii puteau acum realiza impreuna, ceea ce nu puteau separat. Si-au creat limbi si asa au aparut primele natiuni de pe Pamant. Dar odata cu aceasta organizare, a aparut tirania si cruzimea, si am vazut ca tot ce ii invatam era o lama cu doua taisuri, avand putere “pentru” si “contra” semenilor sai. Cuprins de indoiala si confuzie, am plecat sa ma consult cu Satan. Am spus “Eu, demonul Judecatii, sa nu-mi mai continui predica?de ce nu intelege omul ordinea si abuzeaza de orice primeste?” Satan a raspuns: “Asmodeus, tu ai vrea sa luminezi mintea omului, invatandu-l provocarea, luandu-i in schimb vointa libera de a lupta? Nu uita, doar prin lupta poate fi invins Uriel. Eu nu as face acest lucru in locul tau, pentru ca astfel omul ar fi supus ordinii mele, si va fi jucaria Iadului, asa cum a fost a Raiului. Noi doar ii dam uneltele, dar el singur decide cum le foloseste. Atat iti mai spun: sa nu inveti omul doar stiinta, Omul nu trebuie sa vada doar mecanismul, luat individual, ci si specificul evolutiei, pentru ca asa am facut si noi cand am contestat mecanismul univerasal a lui dumnezeu. Inauntrul mintii umane, trebuie sa se produca o sensibilitate frumoasa, o arta nestapanita, si el nu va vedea doar reusitele sale, ci va constientiza deasemenea felul cum acestea ii ofera placere, desi pentru scurt timp. Asa am fost sfatuit, apoi m-am intors pe Pamant si am ispitit omul cu stralucire si minune, ca sa aiba incredere in mine. M-am aplecat peste masa de lucru al unui alchimist infometat, si i-am soptit cheile prin care intr-o zi se vor deschide mari creatii. Am condus oamenii pana la capatul Pamantului, si am aruncat cu un mar in Newton cand prostia lui m-a enervat. Am vorbit si cu Democritus, si am vazut energia lumioasa, care acum plutea libera, fara a fi constransa de materie si substanta. Iar omul nu si-a neglijat creatia, pentru ca mai tarziu a facut singur descoperiri, si a gasit cheile originii sale. Eu, Asmodeus, am condus matematicieni si astronomi, catre minunile lumii, si am pasit prin gandul invatatilor in serile tacute. Si pentru ca omul nu a vrut sa invete singur despre toate acestea, am vorbit despre guvernare cu Khem si Hellas, si cu dinastiile de Ch’in, Ashanti si Tenochtitlan, iar in marile capitale, dar si in sate mici, am vorbit despre legatura dintre oameni, dar si despre legatura omului cu fortele dinafara Pamantului. Am adus omului viata, aventura, si realizari, dar fiecare unealta a fost folosita si pentru a aduce moarte, si multe secole au fost cuprinse de teroare si razboi, pentru ca Uriel nu s-a oprit din misiunea lui de a intoarce pe om impotriva altui om. Atunci am stiut ca nu am reusit sa-mi indeplinesc in totalitate misiunea, si vor urma altii care o vor completa.

Cronica a VI-a

A s t a r o t h

Eu sunt Astaroth, Demon al Simturilor, care am misiunea de a completa cunostintele lui Asmodeus, iar Satan mi-a spus: “I-am dat omului cunoasterea de sine, iar Asmodeus il va invata totul atat despre lumea in care traieste, cat si despre Univers. Dar la ce o sa-i foloseasca toata aceasta cunoastere si intelepciune daca nu admira si nu apreciaza aceste lucruri?” Am spus: “Intr-adevar daca omul nu ar avea nici o emotie, ar merge pana in capatul Raiului, si ar crea un mecanism universal, pe care l-ar folosi in scopuri proprii. Chiar daca ar ajunge sa se ridice peste dumnezeu, nu ar putea intelege masura si importanta realizarii lui, decat daca ii daruim sensibilitate neinfluentata. Pentru ca Darul Satanic trezeste la viata atat intelectul omului, cat si abilitatea de a vedea progresul si planurile lui dintr-un punct de vedere extrastiintific, adica prin emotii si placere.” Am plecat pe Pamant odata cu Asmodeus, si in timp ce el dadea omului inteligenta, eu aduceam meditatia si introspectia artistilor si oamenilor sensibili. Atunci omul nu a folosit Darul Satanic pur si simplu, ci a inteles masura libertatii care i-a fost promisa. Comportamentul lui era acum supus doar Vointei lui, si nu legilor mecanice sau naturale. Omul a fost atins de fantezie si imaginatie, si a apreciat contrastul dintre realitatea realizarilor lui si iluzia imposibilitatii, dictata de dumnezeu. Si omul a atins noi culmi, dar totodata a spart bariera Vointei lui dumnezeu, care nu ii permitea nici o abatere de la lege. Si omul a fost multumit sa se vada doar in aceste limite, pentru ca a fost intoxicat cu ideea de a se opri din cauza mofturilor lui. Dar Astaroth i-a spus: “Nu inchide deja ochii, si nu te multumi cu cat ai vazut, pentru ca daca era sa te supui sistemului divin, chiar si acum intelegerea ta ar fi fost limitata de acele legi si ai fi acceptat ordinea divina ca fiind evolutia suprema.” I-am explicat omului, spunand: “Tot Universul a avut candva o singura Vointa, cea a lui dumnezeu, acum exista echilibrul total, opozitia perfecta, dar intre Ingerii din Rai si Demonii din Iad exista o interactiune, servind doar la sustinerea barierei dintre ordine si haos. Omul reprezinta dezechilibrul care va rezolva cearta dintre Rai si Iad. Omul nu are pereche in nici o rasa, si dupa ce va depasi regulile lui dumnezeu, va pune baza libertatii eterne prin Vointa Satanica.” Am spus: “Nu prin stiinta sau filosofie veti realiza acest lucru, pentru ca mintea si vointa trebuie antrenate din nou in aceasta idee, iar baza va fi experienta. Omul va trebui sa-si creeze propria “ordine” independenta de cea din exterior. Si cand invata sa faca si acest lucru, vom asista cu totii la sfarsitul evolutiei satanice.” De acum, Omul va explora cu grija si intelegere noua sa Vointa, si deci eu, Astaroth, mi-am terminat munca alaturi de Asmodeus. Prietenia noastra cu omul e aproape gata, si pe Pamant va veni un al treilea mare demon al Legaturii Om- Demon, iar el va proclama inceputul erei satanice.

Cronica a VII-a

B e l i a l

Hail, Omule! Tu vei aduce Vointa satanica in tot universul. Eu sunt Belial, si iti aduc a treia mare cheie a Iadului, cu a carei putere vei incurca atat legile Pamantului, cat si pe cele ale Raiului. Haosul va cadea in urma ta, iar tu vei putea manui misterele macrocosmosului. Aceasta se numeste Magie Neagra, pentru ca a fost creata din Flacara Neagra, cea care v-a adus Vointa de a trai cu mult timp in urma. In consiliul lui Satan am fost chemat si eu, si Lordul Luminii mi-a spus: “Demon al Esentei, in aceasta misiune iti voi da propria mea esenta, Flacara Neagra care poate de una singura sa afecteze toata creatia, prin vointa proprie pe care o are. Impotriva ta, care detii acum Magia Neagra, nu se va putea opune nimeni, si te voi numi Belial, “Cel Fara de Stapan”. Ti-am dat aceasta esenta, ca sa ajunga in final la Om, care va invinge marele echilibru si va da Flacarii sarcini, iar in final Flacara Neagra va deveni Rosie, si va simboliza Perfectiunea vointei umane.” Am venit pe Pamant, ca sa vad cum s-au descurcat Asmodeus si Astaroth. Atunci l-am vazut pe Satan, (care obisnuia sa stea de multe ori cu oamenii, pentru a-i invata), cum i-a vorbit despre Flacara Neagra primului magus, intaiului Vrajitor. Satan ii testa Vointa pentru a vedea daca poate controla fortele tulburatoare ale Universului, liber de orice constrangere din partea lui dumnezeu. Insa din cauza inocentei, Omul nu a inteles puterea Flacarii, si folosea doar puterile ei minore pentru a altera legile de pe Pamant. Si cum Omul ar fi putut sa dezlantuie puteri pe care inca nu le-ar fi putut controla, Satan a spus: “Belial, Flacara Neagra nu trebuie sa devina baza existentei controlate. Omul trebuie sa recunoasca potentialul Darului, pentru ca altfel isi va distruge toata rasa dintr-un abuz. Ridica un Templu al lui Satan unde Flacara sa fie pastrata cu grija, folosita cu intelepciune, si tine departe de omul obisnuit aceasta cheie a Vointei infinite.” Eu am raspuns: “Asa va fi, iar acest templu va vesti gloria erei satanice. Zilele bisericilor lui dumnezeu vor pieri in ruine si dezintegrare, iar odata cu venirea erei satanice, Regatul lui Mesia pe Pamant va fi pieri incet, pana va deveni o ruina.” Si pentru cei care vreti sa incercati Magia Neagra “sa stiti ca daca acceptati asta, acceptati sa controlati tot ce era imposibil pana acum, folosind doar puterea Vointei. Vrajitorului intunecat nu trebuie sa-i fie frica de nici o forta, cu exceptia propriei puteri, si trebuie sa-si invinga propria Vointa, pentru a nu se autodistruge din “ghinion”. Satan nu este dumnezeu, si Iadul nu va oferi salvare pentru cei care abuzeaza de Darul lui Satan. Aceasta pentru ca Darul, odata dat, nu mai poate fi controlat nici chiar de Iad. Darul va fi controlat doar de Vrajitorul intunecat, fara alta interventie. Iadul a lasat omului libertate totala, si Darul nu mai poate fi retras. Ramas bun, Omule, tu, care esti in acelasi timp, si copil, si parinte al Universului. Tine minte ca viitorul iti apartine, si nu uita niciodata ca Iadul iti incredinteaza Vointa Eterna, pentru a avea grija de ea.”

Cronica a VIII-a

L e v i a t h a n – H a o s u l

Inainte sa existe dumnezeu sau inger, demon sau om, a fost Leviathan singur, principiul Continuitatii si a existentei vesnice. Datorita raportului cu timpul am fost vazut deseori, dar Leviathan nu recompenseaza decat pe stapanul final al Universului. Leviathan este absolutul, si daca vei realiza ceea nu a putut nici Raiul, nici Iadul, atunci afla ca esti in prezenta lui Leviathan, iar finalul este aproape. Doar prin distrugerea Universului, asta insemnand folosirea Flacarii Negre la capacitate maxima, doar atunci vei putea stii daca esti sau nu supus unei Vointe Superioare. Raiul va pieri, Iadul va pieri, iar Omul, singur, trebuie sa supravietuiasca, iar Flacara Neagra va fi Rosie, si va reprezenta gloria perfectiunii. Atunci, Vrajitorul Rosu il va vedea pe Leviathan, si isi va da seama ca a obtinut gandirea perfecta, cu care va reface Cosmosul dupa Vointa lui satanica.

PRELIMINARY INVOCATION

•ianuarie 25, 2009 • Scrieti un comentariu

Thee I invoke, the Bornless One.
Thee, that didst create the Earth and the Heavens:
Thee, the didst create the Night and the Day.
Thee, that didst create the darkness and the Light.
Thou art Osorronophris: Whom no man hath seen at any time
Thou art Iäbas: Thou art Iäpõs:
Thou hast dinstinguished between the just and the Unjust.
Thou didst make the female and the Male.
Thou didst produce the Seed and the Fruit.
Thou didst form Men to love one another, and to hate one another.
I am Mosheh thy Prophet, unto Whom Thou didst commit
Thy Mysteries, the Ceremonies of Ishrael:
Thou didst produce the moist and the dry, and that which
nourisheth all created Life.
Hear Thou Me, for I am the Angel of Paphrõ
Osorronophris: this is Thy True Name, handed down to the
Prophets of Ishrael.

Hear Me:—
Ar: Thiaõ: Rheibet: Athelebersëth:
A: Blatha: Abeu: Ebeu: Phi:
Thitasoë: Ib: Thiaõ.

Hear Me, and make all Spirits subject unto Me: so that every
Spirit of the Firmament and of the Ether: upon the Earth and
under the Earth: on dry Land and in the Water: of Whirling
Air, and of rushing Fire: and every Spell and Scourge of
God may be obedient unto Me.

I invoke Thee, the Terrible and Invisible God: Who dwellest
in the Void Place of the Spirit:—
Arogogorobraõ: Sothou:
Modoriõ: Phalarthaõ: Oöö: Ape
, The Bornless One:
Hear Me: etc.

Hear Me:—
Roubriaõ: Mariõdam: Balbnabaoth: Assalonai: Aphniaõ: I:
Thoteth: Abrasax: Aëöõü: Ischure
, Mighty and Bornless One!
Hear me: etc.

I invoke Thee:—
Ma: Barraiõ: Iõël: Kotha:
Athorëbalõ: Abraõth:

Hear me: etc.

Hear me!
Aõth: Abaõth: Basum: Isak:
Sabaõth: Iaõ:

This is the Lord of the Gods:
This is the Lord of the Universe:
This is He Whom the Winds fear.
This is He, Who having made Voice by his Commandment, is
Lord of All Things; King Ruler and Helper.
Hear Me, etc.

Hear Me:—
Ieou: Pur: Iou: Pur: Iaõt: Iaeõ: Ioou: Abrasax: Sabriam:
Oo: Uu: Adõnaie: Ede: Edu: Angelos ton Theon: Anlala Lai:
Gaia: Ape: Diathanna Thorun.

I am He! the Bornless Spirit! having sight in the Feet:
Strong, and the Immortal Fire!
I am He! the Truth
I am He! Who hate that evil should be wrought in the World!
I am He, that lighteneth and thundereth,
I am He, from whom is the Shower of the Life of Earth:
I am He, whose mouth ever flameth:
I am He, the Begetter and Manifester unto the Light:
I am He; the Grace of the World:
“The Heart Girt with a Serpent” is My Name!
Come Thou forth, and follow Me: and make all Spirits subject
unto Me so that every Spirit of the Firmament, and of the Ether:
upon the Earth and under the Earth: on dry land, or in the Water:
of whirling Air or of rushing Fire: and every Spell and Scourge of
God, may be obedient unto me!

Iaõ: Sabaõ:
Such are the Words!

Lemegeton GOETIA

Coborare in mormant

•ianuarie 25, 2009 • 1 comentariu

Aleea asta o cunosc,
Copacii-i stiu prea bine,
Dar cine-s cei ce stau aici
Uitandu-se la mine?

Pe banci se-aseaza frigul
Din negura si ceata,
Odihna mea pe-o banca
Si trupul meu de gheata.

Ascult un vals uitat
Al timpurilor mele,
Iar pleoapele imi cad,
Imi sunt atat de grele…

Aleea asta o cunosc,
O simt cu tot ce sunt,
Iar voi imi umpleti visul
Cu bulgari de pamant.