Umbra
Cum dispari tu, umbră,
Negură-n pământ…
Acum eşti stăpână,
Mâine eşti doar vânt.
Ce-are ploaia dar cu tine,
Umbră scoasă din adânc,
Norii trec şi cad suspine
Tot pământu-l plâng.
Auzit-am eu de tine
De la susurul de ploaie.
Noaptea trece, ziua vine,
Dimineaţa sunt noroaie .
Umbra nu mai e. Şiroaie.
Apele au înghiţit-o;
Doar pe-a mea galbenă foaie
Umbra mâinii a umbrit-o.
nu stiu de ce, dar versurile tale mi-au amintit de Glossa lui Eminescu
sau poate de Eminescu pur si simplu…
hehe, suna a bine
diuuuuud :hug:
ia te bagi la o leapşă mai specială?
http://pierdutaprintreranduri.wordpress.com/2009/03/23/probele-de-foc/
Tag, you’re it.
chiar ai talent… Succes in continuare.