>Poteca asta o cunosc,
Copacii-i ştiu prea bine,
Dar cine-s cei ce stau aici
Uitându-se la mine?
Pe bănci se-aşează frigul
Din negură şi ceaţă,
Odihna mea pe-o bancă
Şi trupul meu de gheaţă.
Ascult un vals uitat
Al timpurilor mele,
Iar pleoapele îmi cad,
Le am atât de grele…
Poteca asta o cunosc,
O simt cu tot ce sunt,
Iar voi îmi umpleţi visul
Cu bulgări de pământ.
>Aş merge pe apă
Dacă aş vrea
Şi morţii să-nvie,
Să umble, să bea.
Umbla-voi pe mare
De mi-aş dori
Ca toţi să se scoale,
Bătrâni şi copii.
Aş face să cadă
Din cer dungi de foc
În marea cea moartă
Făr’ de noroc.
Aş merge pe apă
Dacă aş vrea,
Dar cerul mă scapă
Şi marea mă ia.
>Iubeşte-mă de-i sta
La sânul meu a plânge.
Tu lăcrima, eu piatra,
Robia ce mă strânge.
Lipeşte-te de aripi
Şi smulge-le cu tine,
Căci în zadar vor sta
În vremea care vine.
Atinge-mă şi dă-mi
Căldura ta de om,
Că rece sunt de piatră
Sub umbra-acestui pom.
O, preafrumoasă fată
Cu melancolic chip,
Prefă-te tu în piatră
Cu suflet de nisip.
Şi viaţa ta să-mi dai,
Rămâi, nu te mai duce,
În piatra mea să stai
Îmbrăţişând o cruce.
